expedieri, s.f. Acțiunea de a expedia și rezultatul ei; expediție, trimitere. [Pr.: -di-e-] – V. expedia.
s. 1. expediție, trimis, trimitere. (~ unui colet prin mesagerii.) 2. v. înaintare.
s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. expediérii; pl. expediéri
s.f. Acțiunea de a expedia și rezultatul ei; expediție, trimitere. [Pron. -di-e-. / < expedia].