expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare.
vb. v. ispăși, îndura, plăti, răscumpăra.
vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg. expiéz, 3 sg. și pl. expiáză, 1 pl. expiém (sil. -pi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expiéze; ger. expiínd (sil. -pi-ind)