expirări, s.f. Faptul de a expira; expirație, săvârșire; împlinire. ♦ Scadență a unui termen. – V. expira.
s. f., g.-d. art. expirării; pl. expirări
s.f. Acțiunea de a expira și rezultatul ei; expirație; săvârșire; împlinire. [< expira].