exploatări, s.f. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. 1. (În teoria marxistă) Însușirea fără echivalent a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de către cei ce dispun de mijloace de producție. 2. Exploatație. 3. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operațiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanțelor minerale utile, a rocilor, a țițeiului sau a gazelor. ♢ Exploatare la zi = metodă de extragere a substanțelor minerale utile în care procesul tehnologic se efectuează sub cerul liber; carieră. ♦ Loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor. 4. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. – V. exploata.
s. 1. valorificare. (~ unor resurse naturale.) 2. v. extragere. 3. v. exploatație. 4. v. opri-mare.
s. f. (sil. -ploa-), g.-d. art. exploatării
s.f. 1. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. ♦ Însușirea fără echivalent de către un proprietar privat al unor mijloace de producție a plusprodusului sau chiar a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de bunuri materiale. 2. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ (Concr.) Tăiere de păduri. ♦ (Fig.) Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv din ceva. [< exploata].
s. f. 1. acțiunea de a exploata. 2. însușirea fără echivalent, de către un proprietar privat al unor mijloace de producție, a plusprodusului sau chiar a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de bunuri materiale. 3. totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♢ tăiere de păduri. 4. (fig.) faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. (< exploata)