expoziții, s.f. 1. Prezentare organizată, publică a unor obiecte selecționate, pentru a pune în lumină specificul unei activități, realizările unui artist etc. sau în scop instructiv. 2. Loc sau clădire special amenajate unde sunt expuse aceste obiecte. 3. Parte a unei opere literare, în special dramatice, situată la începutul acesteia, în care se schițează datele fundamentale ale acțiunii, personajele etc. [Var.: expozițiúne s.f.] – Din fr. exposition, lat. expositio, -onis.
f. 1) Prezentare publică a realizărilor dintr-un domeniu de activitate (artă, agricultură, industrie etc.). 2) Ansamblu de obiecte expuse. 3) Loc sau clădire unde sunt expuse obiecte; salon. 4) Parte a unei opere literare. [G.-D. expoziției; Sil. -ți-e] /<fr. exposition, lat. expositio, ~onis
s.f. 1. Expunere publică de opere de artă, de produse industriale, agricole etc. ♦ Spațiu amenajat special în acest scop. 2. Prima parte a unei opere literare, în care autorul face cunoscute subiectul, personajele, locul acțiunii etc. 3. (Muz.) Prima secțiune a unei sonate sau a unei fugi, conținând expunerea materialului tematic principal. 4. Premisa majoră a unui silogism. [Gen. -iei, var. expozițiune s.f. / cf. fr. exposition, lat. expositio].
s. f. 1. prezentare publică de opere de artă, de produse etc. ♢ spațiul amenajat. 2. (muz.) prima secțiune a unei sonate sau a unei fugi, cuprinzând expunerea temei de bază, a subiectului. 3. premisa majoră a unui silogism. 4. (geol.) direcție către care este orientat un versant. (< fr. exposition, lat. expositio)