adj. m., pl. extermináți; f. sg. exterminátă, pl. extermináte
extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare.
tranz. (ființe) A distruge complet; a extirpa; a stârpi. /<fr. exterminer, lat. exterminare
vb. I. tr. A nimici complet, a face să dispară cu totul; a stârpi în masă. [P.i. extérmin, 3,6 -nă. / < fr. exterminer, lat. exterminare].
vb. tr. a nimici complet, a distruge. (< fr. exterminer, lat. exterminare)