extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.
vb., ind. prez. 1 sg. extírp, 3 sg. și pl. extírpă
tranz. 1) (plante dăunătoare) A smulge din rădăcini. 2) (tumori, părți ale unor organe bolnave) A înlătura printr-o intervenție chirurgicală; a exciza. 3) A distruge complet; a extermina; a stârpi. /<fr. extirper, lat. extirpare
vb. I. tr. 1. A înlătura, a scoate pe cale chirurgicală (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (Fig.) A smulge din rădăcini; a stârpi. [P.i. extírp și -pez, 3,6 -pă. / < fr. extirper, cf. lat. extirpare – a dezrădăcina < ex – afară, stirps – rădăcină].