extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.
tranz. 1) (plante dăunătoare) A smulge din rădăcini. 2) (tumori, părți ale unor organe bolnave) A înlătura printr-o intervenție chirurgicală; a exciza. 3) A distruge complet; a extermina; a stârpi. /<fr. extirper, lat. extirpare
vb. I. tr. 1. A înlătura, a scoate pe cale chirurgicală (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (Fig.) A smulge din rădăcini; a stârpi. [P.i. extírp și -pez, 3,6 -pă. / < fr. extirper, cf. lat. extirpare – a dezrădăcina < ex – afară, stirps – rădăcină].
extirpații, s.f. Extirpare. – Din fr. extirpation.
s. f. (sil. -ți-e), art. extirpáția (sil. -ți-a), g.-d. art. extirpáției; pl. extirpáții, art. extirpáțiile (sil. -ți-i-)
s.f. (Liv.) Extirpare. [Gen. -iei, var. extirpațiune s.f. / < fr. extirpation].
s. f. extirpare. (< fr. extirpation)