s.f. 1. Caracter străin al unui element cuprins într-un raport juridic, necesitând aplicarea unei legi nenaționale. 2. Situația juridică a unei persoane care se află într-o țară străină. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. extranéité.
s. f. (sil. -ne-i-), g.-d. art. extraneității
s.f. (Liv.) 1. Caracter străin al unui element cuprins într-un raport juridic, necesitând aplicarea unei alte legi. 2. Situația juridică a cuiva care se află într-o țară străină. [Pron. -ne-i-. / cf. fr. extranéité].