extremități, s.f. Limită, parte extremă, punct final. ♦ Parte terminală, periferică a unui organ sau a corpului. – Din fr. extrémité.
s. 1. cap, capăt, colț, extremă, limită, margine, (înv.) sconcenie. (La cealaltă ~ a țării.) 2. v. margine. 3. v. latură. 4. v. cap. 5. cap, capăt. (~ de dinapoi a bărcii.) 6. v. vârf.
s. f., g.-d. art. extremității; pl. extremități
f. 1) Parte extremă. 2) Parte terminală a unui organ sau a corpului. /<fr. extremité