, fâțâieli, s.f. Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală.
s. v. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, fră-mântare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire.