definiția fățuitori definiție dex

s. v. drișcă.

(unealtă) s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. fățuitórii; pl. fățuitóri

(persoană) s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. fățuitoárei; pl. fățuitoáre

(persoană) s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. fățuitoárei; pl. fățuitoáre

f. Unealtă de zidărie folosită pentru netezirea tencuielii, a betonului etc.; drișcă. [Sil. -țu-i-] /a fățui + suf. ~tor

fățuitori, -oare, subst. 1. S.m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S.n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S.f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S.n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -lor.

s. v. rindea.

(persoană) s. m. (sil. -țu-i-), pl. fățuitóri

(unealtă) s. n. (sil. -țu-i), pl. fățuitoáre

n. 1) Unealtă de tâmplărie, de forma unei rindele, cu care se fățuiesc scândurile sau piesele de lemn. 2) Cuțit puțin curbat, cu două manere, folosit la fățuirea manuală a pieselor din lemn. /a fățui + suf. ~tor

, ~oáre) m. și f. Persoană specializată în operații de fățuire. /a fățui + suf. ~tor