Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția fălcilor definiție dex
fălcilor
găsește rime pentru
fălcilor
Cuvinte apropiate:
fălcior
a-i cădea falca / fața
expr.
a fi
surprins
/
uluit
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia fălcilor
FÁLCĂ,
fălci
,
s.f.
1.
Fiecare
dintre
cele
două
oase
ale
feței
în care
sunt
fixați
dinții
; (la
oameni
)
maxilar
; (la
animale
)
mandibulă
. ♢ Expr.
Cu o
falcă
în
cer
și (cu) alta
(sau
una
) în
pământ
=
a)
(în
basme
) cu
gură
enormă
,
larg
deschisă
pentru
a
înghiți
tot ce-i
iese
în
cale
;
b)
foarte
furios
,
gata
să se
certe
cu
violență
. ♦
Partea
inferioară
a
obrazului
. ♦ (La
insecte
)
Maxilă
.
2.
(
Tehn
.)
Element
al unui
dispozitiv
sau al unei
mașini
, care
servește
la
prinderea
unui
obiect
, a unui
material
etc., la
sfărâmarea
ori
deformarea
unui
material
etc. –
Refăcut
din
fălci
(pl. înv. al lui
falce
< lat.
falx, -
cis
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia fălcilor
FÁLCĂ
s.
(ANAT.)
1.
v.
maxilar
.
2.
v.
mandibulă
.
3.
v.
maxilă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia fălcilor
fálcă
s. f., g.-d.
art
.
fălcii
;
pl.
fălci
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia fălcilor
FÁLC//Ă fălci
f.
1)
Fiecare
dintre
cele
două
oase
ale
feței
în care
sunt
fixați
dinții
;
maxilar
.
~a de
sus
. ~a de
jos
.
♢
Cu o ~ în
cer
și (cu) alta în
pământ
a) cu
gura
larg
deschisă
; b)
cuprins
de
mânie
;
foarte
furios
. 2)
Fiecare
dintre
cele
două
părți
inferioare
ale
obrajilor
. 3)
Element
al unui
dispozitiv
sau al unei
mașini
cu
ajutorul
căruia
se
prinde
sau se
strânge
un
obiect
. [G.-D.
fălcii
] /<lat.
falx
, ~
cis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia fălcilor
fálcă (fắlci),
s.f. –
1.
Mandibulă
. –
2.
Obraz
,
față
. –
3.
Menghină
. –
4.
Braț
al
loitrei
căruței
. –
5.
Talpă
la
sanie
. – Mr., megl.
falcă
.
Lat.
falx, falcem
„
seceră
”.
Rezultatul
normal
,
falce
(cf. it.
falce
, prov.
faus
, fr.
faux
, cat.
falx,
fals
, sp.
falce
,
hoz
,
port
.
fouce
) s-a
păstrat
numai
cu
sensul
lat.
med
.
falcata
(Mold.,
suprafață
egală
cu 14323 m2); este însă
evident
că
trebuie
să fi
circulat
și în
trecut
, cu
sensul
de „
seceră
”.
Schimbarea
semantică
de la „
seceră
” la „
falcă
” se
explică
prin
forma
caracteristică
a
mandibulei
(cf.
sard
.
cavanu
„
mandibulă
”,
cavana
„
seceră
”);
dar
această
schimbare
apare
numai
în
rom
. și în
alb
.
fëljkinë
‹
*falcinea
.
Diferențierea
fonetică
între
falce
și
falcă
se
explică
în
general
plecîndu-se de la un lat. *
falca
pentru
ultima
formă
(Pușcariu 575;
Candrea
-
Dens
., 542; Densusianu,
GS
, II, 315; REW 3175;
DAR
), cf. și
rezultatul
prov.
falco
„
bucă
”; este însă
posibil
și să fie
vorba
de un
sing
.
reconstituit
pe
baza
pl.
fălci
‹
falce
. Der. lui
falce
din mag.
falka
„
bucată
” (Dumke,
Jb.,
XIX, 76) nu este
posibilă
, cf. Drăganu,
Dacor.,
VII
, 214. Der.
fălcar
,
s.m. (la
ham
,
căpețea
);
fălcăriță
, s.f. (
tetanos
),
numit
datorită
contragerii
musculare
care
îl
împiedică
pe
bolnav
să
închidă
gura
;
fălcată
, s.f. (
plantă
,
Dorycnium
herbaceum
);
fălcău
,
s.m. (
lăudăros
),
încrucișare
a lui
falcă
cu
fulău
‹
*fălău
;
fălcea
, s.f. (
talpă
de
sanie
;
stinghii
de
lemn
ce
leagă
scîndurele care
formează
fundul
carului
; la
războiul
de
țesut
,
cele
două
brațe
ale
vatalelor
; la
car
,
piesă
a
piscului
; la
meliță
,
cele
două
scîndurele în care
intră
melița
;
braț
lateral
la
afetul
tunului
);
fălcer
, s.m. (Mold.,
cositor
care
lucrează
în
acord
), de la
falce
;
fălcos
,
adj. (cu
fălci
mari
; mîncău);
fălcuță
, s.f. (
stinghie
de pe
fundul
carului
). – Din
rom
.
provin
rut.
falĭča
„
măsură
de
suprafață
” și
falĭčarĭ
„
muncitor
” (Miklosich,
Wander.,
20;
Candrea
,
Elemente
,
404).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia fălcilor
FÁLCE,
fălci
,
s.f.
Veche
unitate
de
măsură
pentru
suprafețe
agricole
,
folosită
în Moldova,
echivalentă
cu
circa
un
hectar
și
jumătate
. – Lat.
falx, -
cis
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia fălcilor
fálce
s. f., g.-d.
art
.
fălcii
;
pl.
fălci
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia fălcilor
FÁLCE fălci
f.
(
în
trecut
) 1)
Unitate
de
măsură
a
suprafeței
agricole
(
egală
aproximativ
cu un
hectar
și
jumătate
). 2)
Suprafață
de
pământ
de această
mărime
. /<lat.
falx
, ~
cis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia fălcilor
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK