s.f. (Rar) Însușirea de a fi falnic. – Falnic + suf. -ie.
s. v. aroganță, fală, fudulie, infa-tuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.
s. f., art. fălnicía, g.-d. fălnicíi, art. fălnicíei