definiția făloșii definiție dex

s. v. codobatură, prundar, prundaș.

făloși, -oase, adj. (Pop.) 1. Mândru, fudul (de cineva sau de ceva). ♦ (Peior.) Trufaș, semeț, îngâmfat. 2. Impunător, măreț, impozant. ♦ (Înv.) Glorios; slăvit. – Fală + suf. -os.

adj. v. arătos, chipeș, falnic, frumos, fudul, glorios, grandios, grandoman, impozant, impresionant, impunător, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, maiestos, măreț, megaloman, mândru, orgolios, semeț, splendid, strălucit, trufaș, țanțoș, vanitos.

adj. m., pl. fălóși; f. sg. făloásă, pl. făloáse

(~óși, ~oáse) pop. 1) (despre persoane) Care are multă fală; cu multă fală. 2) (despre manifestările oamenilor) Care denotă fală mare; cu fală mare. Mare ~. 3) Care denotă demnitate și mândrie; falnic; semeț; trufaș. /fală + suf. ~os

făloșesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se făli, a se îngâmfa. – Din fălos.

vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făloșésc, imperf. 3 sg. făloșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. făloșeáscă

intranz. v. A SE FĂLI. /Din fălos

făloșii, s.f. (Reg.) Fudulie, îngâmfare. – Fălos + suf. -ie.

s. v. arogantă, fală, fudulie, infa-tuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.

s. f., art. făloșía, g.-d. art. făloșíei, pl. făloșíi

f. fam. v. FALĂ. / fălos + suf. ~ie

, făloșii s.f. 1. virilitate. 2. dimensiune impresionantă a unui penis.