făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a înfăptui, a construi, a face. 2. Spec. (Înv.) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal; p. ext. a fabrica. [Pr.: fă-u-] – Din faur2.
vb. 1. a crea, a înfăptui, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 2. v. realiza.
vb. (sil. fă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făurésc, imperf. 3 sg. făureá; conj. prez. 3 sg. și pl. făureáscă