s.f. Acțiunea de a făuri și rezultatul ei; creare, înfăptuire, construire. [Pr.: fă-u-] – V. făuri.
s. 1. creare, înfăptuire, întemeiere, reali-zare. (~ unui stat național unitar.) 2. v. realizare.
făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a înfăptui, a construi, a face. 2. Spec. (Înv.) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal; p. ext. a fabrica. [Pr.: fă-u-] – Din faur2.
vb. 1. a crea, a înfăptui, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 2. v. realiza.