făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure). – Cf. făcăleț.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiésc, imperf. 3 sg. făcăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. făcăluiáscă
tranz. 1) (legume) A zdrobi și a amesteca (cu făcălețul), prefăcând într-o pastă omogenă. 2) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a stropși; a stâlci; a tăbăci; a snopi; a toropi. /cf. făcăleț
intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /cf. făcăleț