faceri, s.f. Acțiunea de a (se) face și rezultatul ei. ♢ Facere de bine = binefacere. ♦ (În credințele religioase) Creare a lumii de către Dumnezeu. ♢ Facerea sau Cartea facerii = cartea întâi din Vechiul Testament; geneza. ♦ Construire, zidire. ♦ Naștere. – V. face.
s. 1. v. confecționare. 2. v. executare. 3. executare, execuție, făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. v. gătit. 5. v. pregătire. 6. v. aprindere. 7. v. comitere. 8. creare. 9. v. ge-neză.
s. v. naștere, parturiție, procreare, procreație.
f. v. A FACE. ♢ ~ de bine binefacere; faptă bună. ~ea lumii crearea lumii de către Dumnezeu. Durerile (sau chinurile) ~ii durerile pe care le suportă femeia la naștere. /v. a face
prov. (obs.) generozitatea arătată altuia are adesea urmări nefaste pentru binefăcător.