fachii, s.f. (Rar) Făclie alcătuită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de fâșii de lemn, unse cu un material inflamabil. – Lat. fac(u)la.
s. (pop.) văpaie, văpaiță, (Munt.) masala, (Olt.) vălug. (~ pentru speriat peștii.)
s. v. faclă, făclie, torță.
s. f. (sil. -chi-e), art. fáchia (sil. -chi-a), g.-d. art. fáchiei; pl. fáchii, art. fáchiile (sil. -chi-i-)
s.f. – Făclie. Lat. fac(ŭ)la (Pușcariu 567; Candrea-Dens., 539; REW 3137; DAR), cf. it. fagola (abruz. fárchia), sp. faja (cf. Menéndez Pidal, RFE, 1920, 9), santander. laja, port. facha. Este dublet de la făclie, cf. Hasdeu, Posteritatea lat. fax, Col. lui Traian, 1883, p. 112-21.
elem. faco-.