s.n. 1. Acțiunea de a face și rezultatul ei; săvârșire, îndeplinire; pregătire, preparare; confecționare; fabricare. 2. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva). 3. (Pop.) Destin, soartă. – V. face.
făcuți, -te, adj. 1. (Despre băuturi) Falsificat, dres. 2. (În expr.) Parcă-i (un) lucru făcut (sau substantivat, un făcut), se spune pentru a exprima surprinderea că un lucru se întâmplă contrar așteptărilor. 3. (Fam.) Beat. – V. face.
adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, declamator, emfatic, fals, grandi-locvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric, (fig.) prețios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.)
adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, contrafăcut, falsificat, îmbătat, tur-mentat.
s. v. descântec, destin, farmec, fatalitate, magie, menire, noroc, pre-destinare, soartă, ursită, vrajă, vră-jitorie, zodie.
(~ți, ~te) 1) v. A FACE. ♢ Bine ~ (la trup) cu o constituție robustă. 2) (despre băuturi) Care este amestecat cu ceva străin; falsificat. 3) fam. Care este ușor amețit de băutură; cherchelit. /v. a face
expr. (adol.) v. făcut.