fânețe, s.f. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț. – Fân + suf. -eață.
s. cositură, fânaț, (Transilv. și Ban.) prat. (Loc de ~.)
s. f., g.-d. art. fânéței; pl. fânéțe
f. Loc unde crește iarbă pentru fân. /fân + suf. ~eață