faptice, adj.n. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic. – Fapt + suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii.
adj. (rar) material. (Izvoare ~.)
adj. n., pl. fáptice
(~ci, ~ce) Care ține de fapte; propriu faptelor. Date ~ce. /fapt + suf. ~ic
adj. Referitor la fapte. [Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii].
adj. referitor la fapte, care înregistrează exclusiv faptele. (după germ. faktische, rus. fakticeskii)