fărâmături, s.f. (Reg.) Sfărâmătură; fărâmă (de pâine). [Var.: fărâmitúră, fărmătúră s.f.] – Fărâmă + suf. -tură.
s. v. sfărâmătură.
s. v. brac, fărâmă, firimitură, sfărâmătură.
s. f., g.-d. art. fărâmătúrii; pl. fărâmătúri
f. Cantitate foarte mică din ceva; pișcătură; strop; dram; pic. /fărâmă + suf. ~tură