fărâmițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiță.
vb. v. mărunți.
vb., ind. prez. 1 sg. fărâmițéz, 3 sg. și pl. fărâmițeáză
tranz. (corpuri fragile) A face să se fărâmițeze. /Din fărâmiță
intranz. A se transforma în fărâme; a se desface în bucăți mici de tot. /Din fărâmiță