, faringe, s.n. (Anat.) Canal membranos și musculos de forma unei pâlnii cu vârful în jos, care pornește de la cavitatea bucală și sfârșește la esofag și care constituie locul de încrucișare a căilor respiratorii cu calea digestivă. – Din it. faringe Cf. fr. pharynx.
~ n. Canal membrano-musculos care constituie locul de încrucișare a cailor respiratorii cu calea digestivă. /<fr. pharynx
s.n. Partea superioară a esofagului. [Cf. fr., gr. pharynx].
s. n. partea superioară a esofagului. (< it. faringe, după fr. pharynx)