fascinații, s.f. Atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva prin însușiri ieșite din comun. [Var.: fascinațiúne s.f.] – Din fr. fascination, lat. fascinatio.
s. f. (sil. -ți-e), art. fascináția (sil. -ți-a), g.-d. art. fascináției; pl. fascináții, art. fascináțiile (sil. -ți-i-)
f. 1) v. A FASCINA. 2) fig. Totalitate a calităților care trezesc admirație; vrajă; farmec; miraj. [Art. fascinația; G.-D. fascinației; Sil. -ți-e] /<fr. fascination, lat. fascinatio, ~onis
s.f. Acțiunea de a fascina; (fig.) atracție, vrajă, captivare. [Gen. -iei, var. fascinațiune s.f. / < fr. fascination, lat. fascinatio].
s. f. atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva. (< fr. fascination, lat. fascinatio)