fațade, s.f. Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument; spec. partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei clădiri. ♢ Loc. adj. De fațadă = de formă, pentru a salva aparențele. – Din fr. façade (refăcut după față).
f. 1) Parte anterioara a unei clădiri unde se află intrarea principală. 2) Parte exterioară verticală a unei clădiri. ~ laterală. /<fr. façade
s.f. Fiecare dintre fețele exterioare ale unei clădiri, ale unui monument etc.; (spec.) fața unui edificiu. ♢ De fațadă = de ochii lumii, de formă. [Cf. fr. façade].