definiția fatait definiție dex

, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

vb. a bâțâi, a da. (~ din coadă.)

vb. v. agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mișui, mișuna, roi, viermui.

vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. fâțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá

tranz. (mai ales coada) A mișca ritmic și repede; a bâțâi. /fâț + suf. ~âi

intranz. A face mișcări scurte și repezi. /fâț + suf. ~âi

intranz. 1) A umbla fără astâmpăr și fără rost (încolo și încoace); a se foi. 2) A nu avea astâmpăr; a se învârti mereu (într-o parte și în alta); a se suci. 3) A nu se putea hotărî dintr-o dată. /fâț + suf. ~âi

s.n. Fâțâială. – V. fâțâi.

s. v. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, fră-mântare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire.

s. n.