s.n. Fățuire. – V. fățui.
fățuiți, -te, adj. (Despre obiecte) Cu suprafața netezită, lustruită, cu aspect frumos; (despre suprafața unei construcții) cu tencuiala netezită. – V. fățui.
adj. 1. netezit, nivelat. (Zid ~.) 2. v. lus-truit.
s. 1. v. drișcuire. 2. v. fățuire. 3. v. lustruire.
s. v. geluire, rindelare, rindeluire, rindeluit.
s. n.