definiția fauri definiție dex

s.m. (Pop.) Februarie. – Din făurar¹ (derivat regresiv).

fauri, s.m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Gândăcel lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie (Elater segetum). – Lat. faber, -bri.

s. v. (ENTOM.) elaterid.

s. v. februarie, fierar.

(februarie) s. m.

(fierar) s. m., pl. fáuri

m. pop. A doua lună a anului; februarie. [Sil. fa-ur] /Din făurar

m. înv. v. FĂURAR². /<lat. faber, ~bri

s.m. – 1. Fierar. – 2. Varietate de gîndac (Elater segetum). – Mr. favru, favur, istr. fǫwru. Lat. fāber (Pușcariu 590; Candrea-Dens., 569; REW 3231; DAR); cf. it. fabbro, prov. faure, fr. fèvre, v. sp. fabro. – Der. făurar, s.m. (fierar); făurăreasă, s.f. (nevastă de fierar); făurărie, s.f. (fierărie); făurărit, s.n. (fierărie, meseria de fierar); făuri, vb. (a forja; a făuri, a crea, a inventa), care, după Pușcariu 592 și Candrea-Dens., 570, reprezintă lat. făbrῑre; făurie, s.f. (forjă); făuriște, s.f. (forjă); făuriță, s.f. (nevastă de fierar).

făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a înfăptui, a construi, a face. 2. Spec. (Înv.) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal; p. ext. a fabrica. [Pr.: fă-u-] – Din faur².

vb. 1. a crea, a înfăptui, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 2. v. realiza.

≠ a distruge

vb. (sil. fă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făurésc, imperf. 3 sg. făureá; conj. prez. 3 sg. și pl. făureáscă

tranz. 1) poet. A concepe și a transforma în fapt printr-un efort creator. 2) înv. (metale) A prelucra la cald sau la rece, bătând cu ciocanul (pentru a da o formă definită). [Sil. fă-u-] /Din faur