favoriți, -te, adj., subst. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S.m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S.m. (Mai ales la pl.) Barbă care încadrează de o parte și de alta obrazul, lăsând bărbia liberă. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit.
adj., s. I. 1. adj. v. preferat. 2. adj., s. v. preferat. 3. s. protejat, (înv.) cirac. (Suveranul și ~ții săi.) II. s. pl. (rar) barbetă, cotleți (pl.), (reg.) perciuni (pl.). (Poartă ~ți.)
(~ți, ~te) 1) Care constituie o preferință; care place în mod deosebit; preferat în mod particular. 3) și substantival (despre persoane) Care se află în favoarea cuiva; protejat în mod deosebit. /<fr. favori, ~ite
m. Participant la o competiție, considerat ca având cele mai mari șanse de reușită. /<fr. favori, ~ite
m. mai ales la pl. Barbă lăsată special să crească de o parte și de alta a feței (de la tâmple până la bărbie); barbetă. /<fr. favori, ~ite
adj. Iubit, preferat. // s.m. și f. 1. Cel iubit cu predilecție de cineva. ♦ Protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. Participant la o competiție considerat ca având cele mai mari șanse de reușită. ♦ Cal socotit a fi capabil să câștige o cursă. // s.m. (De obicei la pl.) Barbă lăsată să crească de o parte și de alta a feței. [Cf. fr. favori, it. favorito, rus. favoriti].
I. adj. iubit, preferat. II. s. m. f. 1. cel iubit cu predilecție de cineva. ♢ protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. participant la o competiție considerat ca având cele mai mari șanse de reușită. ♢ cal socotit a fi capabil să câștige o cursă. III. s. m. (pl.) barbă care încadrează figura de o parte și de alta a obrazului, lăsând bărbia liberă; cotleți (2). (< fr. favori, it. favorito, rus. favorit)
s.m. pl. – favorit (III) [DEX'98]