, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc., a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj cu preferință față de alții; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser.
vb. 1. v. ușura. 2. a ajuta, a avantaja, a sluji. (Norocul, întâmplarea l-a ~.) 3. a proteja, (înv.) a prii. (Să iubim până ce Amor ne ~.) 4. v. părtini.
vb., ind. prez. 1 sg. favorizéz, 3 sg. și pl. favorizeáză
tranz. 1) (acțiuni, fenomene, evenimente etc.) A înlesni, creând condiții favorabile. 2) (persoane) A susține în mod abuziv, acordând favoruri (adesea nemotivat și în detrimentul altora); a părtini; a avantaja; a privilegia; a proteja. /<fr. favoriser
vb. I. tr. 1. A fi favorabil, prielnic (față de cineva sau de ceva); a înlesni. 2. A acorda (cuiva) o favoare, a sprijini pe cineva (uneori abuziv). [Cf. fr. favoriser].