definiția feștelire definiție dex

feșteliri, s.f. Acțiunea de a (se) feșteli și rezultatul ei. – V. feșteli.

s. f., g.-d. art. feștelírii; pl. feștelíri

(cuiva) iacaua expr. (pop.) a face de rușine (pe cineva).

expr. a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs.

feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”.

vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 sg. și pl. feșteleáscă

tranz. A face să se feștelească. /cf. ung. festeni

intranz. fam. A se umple de murdărie; a deveni murdar; a se mânji; a se murdări; a se păta; a se mâzgăli. ~ de glod. ♢ A-și ~ obrazul a se face de râs. A o ~ a comite o prostie. /cf. ung. festeni