fecioréle, s.f. (reg., înv.) 1. fată mică, fetiță. 2. fecioară.
, feciorele, s.f. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori galbene-verzui (Herniaria glabra). – Fecioară + suf. -ică.
s. (BOT.; Herniaria glabra) (reg.) feciorie, iarba-datului-și-a-faptului, iarba-fecioarei, iarba-feciorilor, iarba-surpăturii.
s. f., g.-d. art. feciorélei; pl. fecioréle
f. (diminutiv de la fecioară) Plantă erbacee cu tulpina păroasă, cu frunze mici și opuse, cu flori galbene-verzui, dispuse compact la subsuoara frunzelor. /fecioară + suf. ~ică