fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.
vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fecundeáză
tranz. A provoca procesul fecundației; a face să procreeze. /<fr. féconder, lat. fecundare
pers. 3 se ~eáză intranz. A provoca apariția unui germen prin unirea a două celule de sex opus (în vederea procreării). /<fr. féconder, lat. fecundare
vb. I. tr. A provoca fecundație, a pune în stare de procreație. [< lat. fecundare, cf. fr. féconder].