fecundații, s.f. (Biol.) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă-ou, ce asigură un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat1. – Din fr. fécondation (după fecunda).
s. f. (sil. -ți-e), art. fecundáția (sil. -ți-a), g.-d. art. fecundáției; pl. fecundáții, art. fecundáțiile (sil. -ți-i-)
f. biol. Proces de unire (pe cale naturală sau artificială) a gametului mascul cu gametul femel, prin care se asigura formarea unui nou reprezentant al speciei. [Art. fecundația; G.-D. fecundației; Sil. -ți-e] /<fr. fécondation
s.f. Fecundare; contopire a două celule sexuale de sex opus, din care rezultă celula-ou care asigură continuitatea speciei. [Gen. -iei, var. fecundațiune s.f. / cf. fr. fécondation].