federați, s.m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré.
m. mai ales la pl. 1) (în Imperiul Roman) Persoană care locuia la graniță și care, în schimbul unor privilegii, îndeplinea unele misiuni de apărare împotriva străinilor. 2) (în perioada Comunei din Paris) Membru al gărzii naționale. /<lat. foederatus, fr. fédéré
adj., s.m. și f. 1. (Ant.; mai ales la pl.) Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Delegat la sărbătoarea Federației din timpul revoluției franceze din 1789. [Cf. fr. fédéré, lat. foederatus].
s. m. 1. (ant.) persoană care făcea parte din populațiile la granițele Imperiului Roman, angajată să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. delegat la sărbătoarea Federației din timpul Revoluției Franceze din 1789. (< lat. foederatus, fr. fédéré)
federații, s.f. 1. Uniune a mai multor state autonome (care își păstrează propria organizare) în cadrul unui stat unitar, cu un guvern central și cu organe de stat comune. 2. Uniune formată din mai multe organizații care urmăresc scopuri comune. 3. Organ care îndrumează și controlează activitatea dintr-o anumită ramură sportivă. – Din fr. fédération.
s. f. (sil. -ți-e), art. federáția (sil. -ți-a), g.-d. art. federáției; pl. federáții, art. federáțiile (sil. -ți-i-)
f. 1) Stat constând din unirea mai multor state autonome într-o organizație statală unică; uniune. 2) Uniune a unor societăți sau organizații care urmăresc interese comune. ~a internațională de fotbal. [Art. federația; G.-D. federației; Sil. -ți-e] /<fr. fédération, lat. federatio, ~onis
s.f. 1. Uniune de state autonome (păstrându-și în anumite limite independența) într-un stat unitar, condus de un guvern central. 2. Uniune de organizații constituită în vederea realizării unui scop comun. [Gen. -iei, var. federațiune s.f. / cf. fr. fédération, lat. foederatio].
s. f. 1. formă de organizare statală constând din unirea mai multor state autonome într-un stat unitar, condus de un guvern central. 2. grupare a unor organizații de masă și obștești constituită în vederea realizării unui scop comun; ligă, confederație. (< fr. fédération, lat. foederatio)