expr. (intl.) a da lovitura.
, felii, s.f. Bucată (cu suprafața plană) tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment). – Din ngr. feli.
f. Bucată (subțire) tăiată dintr-un aliment. ~ de pâine. [Art. felia; G.-D. feliei; Sil. -li-e] /<ngr. feli
s.f. – Bucată tăiată dintr-un întreg. – Mr., megl. filie. Ngr. φελλί, din lat. offella (Meyer, Neugr. St., IV, 69; REW 6042; Vasmer, Gr., 59; Gáldi 188), cf. bg. filija, sb. felija (Romanski 103; cf. Miklosich, Fremdw., 87). Sec. XVIII. – Der. feliuță, s.f. (felie mică; ferigă, Aspidium filix), probabil prin confuzie cu felie și în loc de *feriuță, cf. ferigă; înfelia, vb. (a tăia în felii).
felii s.f. 1. (intl.) portofel. 2. sentință de condamnare penală.