fenicieni, -e, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației de bază a Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau locuitorilor ei, privitor la Fenicia sau la populația ei, din Fenicia. [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien.
s. m., adj. m. (sil. -ci-an), pl. feniciéni (sil. -ci-eni); f. sg. feniciánă, g.-d. art. feniciénei, pl. feniciéne
adj., s. m. f. (locuitor) din Fenicia. ♢ (s. f.) limbă semitică veche vorbită de fenicieni. (< fr. phénicien)