s.n. Concepție filozofică după care omul poate cunoaște numai latura exterioară a fenomenelor, nu esența lucrurilor, a proceselor etc. – Din rus. fenomenalizm, fr. phénoménalisme.
n. Curent în filozofie care neagă posibilitatea cunoașterii esenței lucrurilor, recunoscând drept cognoscibile numai latura lor exterioară, fenomenele. /<rus. fenomenalizm, fr. phénoménalisme
s.n. Concepție filozofică idealist-agnostică care susține că esența obiectelor este incognoscibilă, cunoașterii omenești fiindu-i accesibile numai manifestările exterioare ale lucrurilor, fenomenelor. V. agnosticism. [Var. fenomenism s.n. / < germ. Phänomenalismus, rus. fenomenalizm, fr. phénoménalisme].
s. n. concepție filozofică idealistă potrivit căreia esența lucrurilor este incognoscibilă, cunoașterii omenești fiindu-i accesibile doar manifestările exterioare, fenomenele. (< germ. Phänomenalismus, rus. fenomenalizm, după fr. phénoménisme)