ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ferchezuiáscă