ferestruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu ferăstrăul. [Var.: ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (apropiat de ferestrău).
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ferestruiáscă
tranz. (copaci, lemne, scânduri etc.) A tăia cu ferăstrăul. /<ung. fürészelni