vb. I v. ferfeniți.
s.f. (Pop. și fam.) Zdreanță. ♢ Loc. vb. A (se) face sau a (se) rupe ferfeniță = a (se) rupe tare, a (se) distruge; a (se) ferfeniți. ♦ (Adverbial) În zdrențe, numai zdrențe. S-a întors ferfeniță. [Var.: (reg.) férfeliță s.f.] – Cf. ucr. ferfélića.
s. f., pl. ferfeníțe