vb. I v. felicita.
fericiți, -te, adj., s.m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească, plin de bucurie. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S.m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici.
(~ți, ~te) 1) și substantival v. A FERICI. 2) Care aduce fericire. Întâmplare ~tă. /v. a ferici