fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme și în superstiții; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjește. [Var.: (pop.) fărmăcătór, -oáre adj.] – Fermeca + suf. -ător.
adj. 1. v. încântător. 2. feeric, încântător, minunat, (fig.) îmbătător. (Un peisaj ~.) 3. v. adorabil.
adj. m., s. m., pl. fermecătóri; f. sg. și pl. fermecătoáre
(~óri, ~oáre) Care farmecă; care cucerește prin farmecul său; încântător; admirabil. Muzică ~oare. /a fermeca + suf. ~ător
(~óri, ~oáre) m. și f. rar Persoană care face farmece, vrăji; vrăjitor. /a fermeca + suf. ~ător
fermecătorii, s.f. (Pop.) Faptul de a face farmece sau vrăji; îndeletnicirea celui care face vrăji; vrăjitorie, vrajă. – Fermecător + suf. -ie.
s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
s. f., art. fermecătoría, g.-d. art. fermecătoríei; pl. fermecătoríi, art. fermecătoríile
f. 1) v. A FERMECA. 2) (în superstiții și în basme) Totalitate a procedeelor care transformă în mod miraculos realitatea; vrăjitorie. 3) Îndeletnicire a persoanei care se ocupă cu farmece; vrăjitorie. /fermecător + suf. ~ie