fermoare, s.n. Dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte, genți, serviete etc., format din două șiruri de lame (fixate pe o șuviță de pânză, de piele etc.) așezate față în față și care se îmbucă reciproc cu ajutorul unei mici piese, făcute să lunece între ele. ♦ Închizător de os, de metal etc. la un colier, la un album etc. – Din fr. fermoir.
n. 1) Dispozitiv format din două șiruri de dinți, ce se îmbucă unii în alții cu ajutorul unei mici piese metalice mobile, folosit pentru încheiere. 2) Dispozitiv pentru închidere; închizătoare. [Sil. fer-moar] /<fr. fermoir
s.n. Dispozitiv folosit la încheierea unor obiecte de piele, de pânză etc. ♦ Închizătoare, de os sau de metal a unui colier, a unui album etc. [Pron. -moar. / < fr. fermoir < fermer = a închide].
s. n. dispozitiv pentru încheierea unor obiecte de piele, pânză etc. ♢ închizătoare, de os sau de metal, a unui colier, album etc. (< fr. fermoir)