s. f. → electricitate
s.f. (Fiz.) Proprietate a unor substanțe dielectrice, care se manifestă prin apariția polarizării spontane, provocată de schimbarea poziției ionilor în rețeaua cristalină. [< fr. ferro-électricité].
s. f. proprietate a unor substanțe dielectrice care se manifestă prin apariția polarizării spontane, provocată de schimbarea poziției ionilor în rețeaua cristalină. (< fr. ferro- + électricité)