s.f. 1. Însușire a pământului de a produce multe roade, de a asigura din belșug plantelor cultivate apa și substanțele nutritive de care au nevoie; rodnicie, fecunditate. 2. Capacitate de a procrea. – Din fr. fertilité, lat. fertilitas, -atis.
s. fecunditate, productivitate, rodire, rodnicie, (rar) mănoșie. (~ solului.)
s. f., g.-d. art. fertilității
f. Caracter fertil; fecunditate; rodnicie. /<fr. fertilité, lat. fertilitas, ~atis
, fertilități, s.f. Calitatea unui teren de a fi fertil; rodnicie, fecunditate. – Fr. fertilité (lat. lit. fertilitas, -atis).
s.f. Rodnicie, fecunditate a solului. ♦ Raportul dintre numărul copiilor născuți vii și numărul femeilor la vârsta de procreare. [Cf. fr. fertilité, lat. fertilitas].
s. f. 1. rodnicie, fecunditate a solului. 2. capacitate de reproducere a unui organism. ♢ raportul dintre numărul copiilor născuți vii și cel al femeilor la vârsta de procreare. (< fr. fertilité, lat. fertilitas)