s.f. (Chim., med., farm.) Gumă rășinoasă uscată obținută prin incizarea tulpinii și rădăcinii mai multor umbelifere asiatice (din familia Ferula), de culoare crem sau roșcată, cu gust acru și cu miros deosebit de respingător. Este întrebuințată drept condiment (în bucătăria indiană), antispastic (în medicina modernă), profilactic împotriva bolilor (în medicina tradițională), momeală, etc. [Pr.: a-sa-] (cf. fr. as(s)a(-)foetida sau as(s)a(-)fétida, engl. asaf(o)etida, din lat. asafoetida, din pers. azā = mastic și lat. foetida fem. de la foetidus = fetid) [Cuvinte străine (recent intrate în limbă), pp. 1046-1052; morf., def., et. TLF și MW]
fetizi, -de, adj. Care exală un miros puternic și respingător. – Din fr. fétide, lat. foetidus.
adj. v. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, rău-mirositor, respingă-tor, scârbos, urât, viciat.
(~zi, ~de) 1) (despre mirosuri, emanații, aer) Care este extrem de dezgustător; respingător în cel mai înalt grad. 2) (despre substanțe sau corpuri) Care are miros respingător. /<fr. fétide, lat. foetidus
adj. Cu miros greu, respingător. [< fr. fétide, cf. lat. foetidus].
adj. care exală un miros greu, respingător. (< fr. fétide, lat. foetidus)